EXPLORAREA CHIPULUI – o
meditaţie asupra copilului interior
Aşează-te aşa cum îţi vine acum. Ascultă impulsul
trupului tău din această clipă şi îngăduie-i dreptul de a se destinde
treptat... Ascultă dorinţa muşchilor de a se lăsa în voie, aici în lăcaşul pe
care tu l-ai ales pentru reîntâlnirea cu copilul din tine.
Şi dacă deja eşti destins, liniştit, ascultând cum
celulele corpului tău ţi se pun în acord, păstrează-ţi atenţia vie şi
concentrată în punctul dintre sprâncene... înconjoară-l lin şi uşor cu întreaga
iubire şi lasă-l treptat să devină un cerc transparent şi adânc, un ochi blând
de apă.
Te invit să pătrunzi în apa ce cald te primeşte
şi lin te cufundă în ea până la glezne. Simte-i atingerea mângâietoare ca
mătasea în timp ce continui să te afunzi până la genunchi, până la brâu, până
la piept. Lasă-ţi şi braţele, umerii, gâtul să se răsfeţe şi simte întreaga
căldură a trupului. Observă cum această căldură lent difuzează în beatica undă,
pe care o poţi colora după cum simţi nevoia.
Acum întoarce-ţi auzul spre foşnetul ce se întâmplă la
graniţa trupului tău cu spaţiul în care te scalzi. Poţi să-ţi răsfiri după voie
degetele lăsând apa să treacă, precum într-o clepsidră acvatică, măsurându-se
timpul. Şi timpul ce curge e una cu inima ta ce-şi cântă egal şi sonor bucuria
de a-ţi fi ţie ritm. Ascultă cum ritmul tău se armonizează cu-al apei, din
care, încetul cu-ncetul se iveşte un Chip, chipul copilului interior... imagine
vie, ce ţi se arată tot mai clar.
E chipul pe care, privindu-l, simţi forţă în oase,
simţi muşchii flexibili – liane dorind să-nconjoare trupul pe care abia-l
bănuieşti în luminile apei.
Treptat, chipul prinde contur, volum, consistenţă şi,
încet, foarte-ncet, începi să-l apropii de inima ta, ce aşteaptă deschisă ca
floarea de nufăr.
Acum îţi propun o călătorie: urmează forma chipului,
lent, fără grabă şi lasă-ţi respiraţia calmă să devină treptat mângâiere.
Presimte mireasma discretă a fiinţei de care te apropii. Continuă să-i respiri
forma obrajilor, părul, tâmpla, descoperă fruntea în aşteptare şi dacă o cută
mirată se simte, întinde-o uşor... Coboară spre pleoapa ochiului stâng şi
respir-o, apoi intră-ncet, delicat, în irisul tandru şi lasă-te îmbăiat de
lumini şi de umbre. Acum, coboară în colţul miratului ochi ce te-acceptă şi
gustă din rouă sărată, apoi te prelinge pe-obrazul său stâng. Imaginează-ţi că luneci
extrem de încet, pe suprafaţa unui fruct pe care tu îl alegi, experimentând
contactul cu coaja. Acum poţi pătrunde spre miez, îl miroşi, îl guşti delicat
şi atent la nuanţe. Rămâi concentrat.
Şi, dacă te simţi luminos şi trezit dintr-o dată,
alunecă lin înspre zona bărbiei şi simte-i, prezent, consistenţa şi forma,
deodată. O poţi mângâia circular cât mai încet cu putinţă.
Zbori blând – fluture transparent către gură şi
desenează-i cu aripa întregul contur şi surâsul.... sălăşluieşte o clipă-n
lăcaşul atât de suav şi – iată – deoadată simţi râsul cascadă cum vine. Lasă-te
energizat de unda-răcoare, de forţa pe care-o degajă, fără efort, fără
oprelişti. Curgi repede, viu şi puternic. Eşti
râsul cu totul.
Acum,
poţi parcurge linia nasului, urcând şi coborând concentrat, urmează forma
delicată a nărilor şi-ncercă să fii chiar aerul pur ce-l respiră, fii însăşi
mireasma pe care-ndelung şi-o doresc. Acum poţi urca învigorat pe obrazul său
drept. Pătrunde-n cutele lui, în porii pregătiţi să-ţi primească plăcuta
atingere şi să-ţi afle mesajul....
Şi,
ca şi cum te-ai fi urcat pe-o colină, lasă-te acum pe pleoapa ochiului drept,
ca pe ţărmul de mare. Aici pregăteşte-te să simţi mareea privirii ce te
iscodeşte, iubindu-te mereu şi mereu altfel. Fii conştient de modul în care
revine, aceeaşi, dar totuşi mereu transformată prin tine... Fii concentrat doar
asupra privirii de-acum şi, brusc, vei vedea curcubeul ţâşnind către tine. Alege-ţi
culoarea pe care-o preferi şi ascute-ţi auzul.
Acum poţi înţelege intenţia Copilului drag şi mesajul.
La rându-ţi, răspunde-i aşa cum doreşti, prin culori sau miresme, vibraţii
sonore sau atingeri ori alte senzaţii. Puteţi continua dialogul cât este nevoie
şi dacă simţiţi că din jocul vostru se face lumină şi-o bucurie imensă vă inundă
întru totul, atunci poţi porni mai departe...
Uşor, liniştit şi-mplinit, pluteşti deasupra
tâmplelor, frunţii şi, ca de la sine, ţeşi luminoase, largi cercuri, în jurul
capului Copilului interior. Imaginează-ţi cum modelezi cu respiraţia ta cercuri
ample, din ce în ce mai ample, tot mai extinse, pe măsură ce Chipul fericit din
interiorul lor se măreşte, se dilată, se colorează...
Acum te apropii din ce în ce mai mult de Copilul din
tine, încet, foarte-ncet, îl percepi sub o magică lupă... o vreme distingi
disparate nuanţe şi forme, un joc de lumini şi de umbre amestecate până când,
brusc, îţi apare o nouă planetă. O poţi explora după voie, de te ademeneşte cu
lacuri adânci şi coline prelungi şi domoale, cu line câmpii şi munţi semeţiţi
către cer, cu peşteri în care te poţi cuibări liniştit... Păduri nesfârşite,
cascade cântând ori livezi aburind de miresme te pot invita să pătrunzi, să
descoperi, să guşti...
Şi dacă ai explorat îndeajuns noul Chip, adună
imaginea lui într-un glob transparent şi uşor chiar acum... Apropie-ţi palmele
lin şi primeşte-l în cuibul lor ca şi cum te-ai ruga. Atent, răbdător, iubitor,
protejându-l, adu-ţi-l încetul cu încetul aproape de inimă, simţindu-i căldura,
vibraţia fină, lumina. Respiră-i întreaga fiinţă şi fuzionaţi....
Acum te întorci mai bogat, mai plin, mai vital.
Respiră adânc şi liber, salută Copilul din interiorul tău, mulţumeşte-i cu
toate celulele tale deodată, priveşte-i imaginea până se face lumină, ascultă-i
prezenţa până devine sunet, gustă-i fiinţa până ajunge nectar, păstrează-i
mireasma până rămâne părere…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu