“ÃŽncercaÅ£i acest exerciÅ£iu de
meditaţie pentru a vindeca sentimentele nu tocmai pozitive legate de copilaria
voastra sau de persoane care v-au afectat emotional sau v-au produs traume.
Citiţi cu atenţie, apoi încercaţi să faceţi acest exerciţiu, în măsura în care
l-aţi reţinut, cu ochii închişi:
Mai întâi, urmăriţi-vă în stare de
contemplaţie respiraţia pentru câteva minute, pentru ca mintea să se relaxeze
şi să vă simţiţi mai liniştit.
Acum gândiţi-vă la un loc în care vă
simÅ£iÅ£i în perfectă siguranţă — poate în compania unei persoane în care aveÅ£i
încredere şi pe care o iubiţi sau într-un pat călduros şi confortabil, sub o
plapumă moale ori poate pe o plajă minunată, unde este soare ÅŸi vă relaxaÅ£i —
undeva unde vă simţiţi protejat, iubit(a), un loc destul de sigur pentru a
putea fi voi înşivă.
Adoptaţi atitudinea de acceptare
specifică exerciţiului contemplaţiei, lăsând gândurile şi sentimentele să vină
fără să le judecaţi, ştiind că în orice clipă vă puteţi întoarce la locul acela
sigur, în timp ce ritmul natural al respiraţiei are un efect reconfortant.
Poate că aţi intrat în contact cu
ceva din copilăria voastră, făcând legătura între un tipar emoţional si
originea lui. Alegeţi un subiect pe care sunteţi gata să-l contemplaţi. Dacă vă
amintiţi ceva care vă tulbură prea mult, pe care nu sunteţi gata să îl contemplaţi,
amânaţi-l pentru altă dată si alegeţi un subiect mai simplu, pe care îl puteţi
aborda mai uÅŸor.
Dacă vă amintiţi de cineva care are
oarecum legătură cu acest tipar, cineva de la care credeţi că nu aţi primit
ceea ce aveaţi nevoie, invitaţi acea persoană să fie prezentă în contemplaţia
voastra. Priviţi-o ca şi cum ar fi sinceră şi atentă, dispusă să vă asculte.
Acordaţi-vă dreptul de a fi foarte
sincer şi spuneţi-i acestei persoane ceea ce doreaţi să-i spuneţi. Priviţi fără
grabă în inima voastra şi aflaţi ce vreţi să-i spuneţi. Comunicaţi-i acel
lucru acum. SpuneÅ£i-i în mod deschis, sincer cum aÅ£i dori să se poarte — poate
să fie mai mult timp lângă voi, să fie mai atent ori mai afectuos, în funcţie
de ce aveţi nevoie. Folosiţi cuvintele care exprimă cel mai bine ceea ce
simţiţi!
În timp ce vorbiţi, simţiţi-vă
protejat(a) şi în siguranţă şi vorbiţi în aşa fel încât să aveţi sentimentul că
sunteţi într-adevăr auzit(a) şi luat(a) în seamă de această persoană căreia vă
adresaţi. Persoana vă ascultă realmente şi vă apreciază sinceritatea cu care îi
vorbiţi. Acceptă cu adevărat ceea ce îi spuneţi, căci are într-adevăr nevoie să
audă şi să înţeleagă aceste lucruri despre voi.
Acum lăsaţi-l să vă spună ceea ce
aveaÅ£i mai multă nevoie să auziÅ£i: „Voi fi afectuos ÅŸi atent cu tine”
sau orice altceva doriţi să vă spună.
Incercaţi să-l priviţi ca pe un om
simplu, înţelegeţi că acţiunile sale au fost motivate în mare parte de
propriile-i scheme ÅŸi de incapacitatea de a vedea clar lucrurile, nu de
intenţii rele. Revedeţi acel loc sigur unde v-aţi imaginat că vă simţiţi
confortabil.
Când terminaţi, conştientizaţi
faptul că vă puteţi întoarce la acest loc de sinceritate contemplativă, aflat
în sine, ori de câte ori doriţi, simţindu-vă la fel de sigur şi protejat de atenţia
voastra contemplativă.
Vă recomand ca, într-o anumită
măsură, să credeţi că aţi fost într-adevăr auzit şi acceptat aşa cum sunteţi.
Chiar dacă acest dialog cu persoana respectivă nu este direct, în interior veţi
începe să vă vindecaţi.
Puteţi rămâne în contact cu ceea ce
sunteţi de fapt şi puteţi să vă exprimaţi. Această prezenţă contemplativă este
ceea ce ne reprezintă de fapt, dincolo de gândurile, reacţiile sau schemele
noastre. Printre nori începe să se vadă cerul senin.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu